Având ca scop formarea unor deprinderi din perspectivă emoțională în relație cu sine și cu ceilalți, pr. prof. Budacă Teodor-Cătălin a desfășurat în perioada 03-26 martie 2025, împreună cu elevii seminariști, activitatea „Schimbarea gândurilor negative”.
Fiecare elev a primit o serie de afirmații cu diferite caracteristici negative. Elevii au trebuit să își imagineze cam ce ar face și ce ar gândi dacă ar fi preocupați de acele probleme. De asemenea au trebuit să răspundă la întrebări precum: Ce ai gândi, cum te-ai simți și ce ai face dacă te-ar deranja propria greutate, te-ai considera prea scund sau prea înalt, ai fi timid și ai vrea să te împrietenești mai ușor, dar ți-ar fi dificil să te apropii de colegi și să începi o discuție. Elevii au căutat rezolvări individuale pentru situațiile descrise în rândurile de mai sus. Au discutat apoi cu mentorul care afirmație le-a provocat cea mai mare dificultate în identificarea unor soluții. În prezentarea activității elevii au fost anunțați că fiecare are unele însușiri, aptitudini pe care ar putea să le schimbe, precum și altele pentru care schimbările nu sunt posibile.
Gândurile negative nu ar trebui însă să ne poticnească pe drumul mântuirii și pe cel al împlinirii țelului. Rugăciunea, nădejdea și mulțumirea sunt trei dintre cele mai importante ,,arcuri" împotrivă gândurilor. Pentru luptă acesta, numită ,,Războiul nevăzut", Maica Domnului, Sf. Nifon, Sf. Antonie cel Mare, Sf. Maria Magdalena, și mulți alți sfinți care au trecut și ei prin acest foc și care ne sunt mijlocitori și mângâietori ne pot ajuta să găsim armonia duhovnicească și mentală.
(Tatarciuc Ioan-Matei, clasa a XI-a)
Pentru o analiză a situației școlare, pr. prof. Foca Mihai-Claudiu a convocat, în data de 10 martie 2025, elevii seminariști la activitatea denumită „Impedimente în obținerea rezultatelor școlare”. Aceștia au trebuit să se gândească la disciplinele din orarul lor și să prezinte obiectele la care întâmpină greutăți sau la care au luat note mici.
După ce au terminat de spus, mentorul a cerut elevilor să caute argumente plauzibile pentru situația școlară. Tinerii au fost solicitați să realizeze un plan, împreună cu mentorul și să remedieze situația la învățătură.
Sub atenta îndrumare a doamnei prof. Ignat Cristina-Ionela, în ziua de 27 martie 2025, elevi din clasele a X-a și a XII-a Teologie ortodoxă au desfășurat activitatea „Tradiții pascale. Pricesne”.
În prezența mentorului lor și a domnului profesor Sarafim Răzvan-Gabriel, invitat al acestei activități, au participat la o dezbatere pe tema tradițiilor pascale, au discutat despre ceea ce înseamnă „priceasnă”, iar în finalul întâlnirii au audiat Pricesne în interpretarea colegelor, Ilie Delia și Ungureanu Dumitrița, din clasa a IX-a Filologie.
Elevii au conștientizat că astfel de întâlniri, se referă, în special, la activitatea de culegere a materialului existent sau latent, specific zonei, specific tradițiilor creștine, în vederea salvării și valorificării lui.
Pe parcursul lunii martie 2025, pr. prof. Iftodi Marian-Liviu a desfășurat trei activități din categoria consiliere și orientare. Astfel, în prima săptămâna a lunii martie (3-7 martie 2025), mentorul s-a întâlnit cu grupele de tineri seminariști de la clasele a IX-a și a XI-a Teologie ortodoxă pentru a dezbate un subiect foarte important pentru viitorul acestora. Tema cu titlul O „chemare” pentru tine i-a pus pe tinerii elevi în situația de a medita la ceea ce vor face după terminarea Seminarului Teologic, la alegerea facultății și a profesiei pe care și-o doresc. În sesiuni de lucru tinerii seminariști și-au expus punctele de vedere cu privire la profesia dorită.
„Preoția este una dintre cele mai importante vocații în viața religioasă a unui credincios, având un rol esențial în păstrarea și transmiterea învățăturilor divine. Însă, în teologia creștină, se pune deseori întrebarea dacă preoția reprezintă o chemare divină sau o alegere personală. Această întrebare poate părea simplă la prima vedere, dar răspunsul implică o înțelegere profundă a credinței, a Scripturii și a tradiției Bisericii”.
(Ohriniuc Sebastian, Clasa a IX-a)
„În tradiția creștină, preoția este considerată a fi în primul rând o chemare de la Dumnezeu. Aceasta înseamnă că persoana care este aleasă să devină preot simte o atracție profundă către slujirea religioasă, un sentiment de responsabilitate și o dorință de a răspunde unui apel divin. În Vechiul Testament, de exemplu, avem multe exemple de chemări divine, precum cea a lui Moise sau a prorocilor, care nu au ales ei înșiși calea slujirii, ci au fost chemați direct de Dumnezeu. În Noul Testament, Iisus Hristos îi cheamă pe Apostoli să-L urmeze, iar acest model de chemare se păstrează și în continuare în Biserică. În acest sens, preoția nu este doar o decizie personală, ci o răspuns la chemarea lui Dumnezeu, care se face auzită printr-o experiență interioară a celui chemat, dar și prin confirmarea acestei chemări de către comunitatea bisericească”.
(Tartarciuc Ioan-Matei, Clasa a XI-a)
În săptămâna 10-14.03.2025, Pr. Prof. Iftodi Marian a desfășurat activitatea cu titlul „Obiceiurile mele de învățare, relația mea cu studiul”. Scopul întâlnirii a fost ca tinerii elevi să-și conștientizeze propriile obiceiuri de studiu, de a se autocunoaște, autoevalua și de a-și îmbunătăți rezultatele școlare.
În cadrul întâlnirii elevii și-au exprimat punctul de vedere cu privire la stilul propriu de învățare:
„Unul dintre cele mai importante obiceiuri de învățare pe care le-am cultivat este stabilirea unui program regulat de studiu. Învățarea constantă, pe perioade scurte de timp, este mult mai eficientă decât încercarea de a învăța toată materia pe ultima sută de metri. Aceasta mă ajută să rămân concentrat și să îmi mențin un ritm constant.”
(Ohriniuc Sebastian-Cristian, clasa a XI-a).
„Un obicei esențial pe care îl urmez este revizuirea periodică a materialului studiat. Nu este suficient să învăț doar o dată; este important să recapitulez informațiile la intervale regulate, pentru a le fixa mai bine în memorie. De exemplu, după ce învăț un subiect, îmi fac timp să-l revizuiesc la o zi sau două distanță, iar apoi, în săptămânile următoare, mai fac o recapitulare pentru a nu uita ce am învățat.”
(Șlincu Gabriel-Florentin, clasa a X-a).
„Relația mea cu studiul este una de continuă evoluție. Obiceiurile de învățare pe care le-am dezvoltat reflectă o abordare echilibrată între autodisciplină și flexibilitate, activitate și reflecție. În timp ce sunt conștient de importanța unei planificări eficiente și a unui mediu de învățare favorabil, știu că trebuie să fiu deschis și la diversificarea tehnicilor de studiu, pentru a învăța cât mai eficient. În cele din urmă, este vorba despre a găsi acele metode care funcționează cel mai bine pentru mine și care mă ajută să rămân motivat și să progresez constant.”
(Tartarciuc Ioan Matei, clasa a XI-a)
Pr. Iftodi Marian a concluzionat că învățarea este un proces continuu și personalizat, care variază de la o persoană la alta. Fiecare dintre noi dezvoltă obiceiuri de învățare care ne ajută să înțelegem, să reținem și să aplicăm informațiile în mod eficient. Relația pe care o avem cu studiul poate fi influențată de diferite factori: motivația, stilul de învățare, mediul în care studiem și chiar obiectivele pe care ni le stabilim.
În cadrul întâlnirilor din perioada 24-28.03.2025, a căror temă a fost „Preoția în concepția Sfântului Ioan Gură de Aur”, Pr. Prof. Iftodi Marian a subliniat că Sfântul Ioan Gură de Aur este unul dintre cei mai importanți părinți ai Bisericii Ortodoxe, iar învățăturile sale despre preoție au avut un impact profund asupra gândirii teologice și spirituale a Bisericii. Considerat unul dintre cei mai mari predicatori și teologi ai creștinismului timpuriu, Ioan Gură de Aur a oferit o înțelegere profundă și vie a rolului preoției în viața Bisericii, a credincioșilor și a lumii întregi. În viziunea sa, preoția nu este doar o funcție religioasă sau administrativă, ci un dar sacru, o chemare divină și o responsabilitate deosebită. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, preoția este în primul rând un dar divin. El subliniază faptul că preotul nu își alege această slujire din ambiție personală, ci este ales de Dumnezeu pentru a îndeplini o misiune sfântă în mijlocul comunității creștine. Într-o predică despre preoție, Ioan Gură de Aur afirmă: „Preoția este un dar al lui Dumnezeu, care nu poate fi dată de oameni, ci numai de Dumnezeu, iar cel care se face preot trebuie să aibă o viață curată și un caracter imaculat, deoarece este chemat să slujească nu oamenilor, ci lui Dumnezeu.”
Preoția este văzută ca o chemare directă din partea lui Dumnezeu, iar preotul nu este decât un instrument prin care harul divin lucrează în lume. Această chemare este una profund spirituală și presupune o viață de rugăciune, curăție morală și dedicare completă față de slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Un alt aspect important al viziunii Sfântului Ioan Gură de Aur despre preoție este ideea că preotul este un mijlocitor între Dumnezeu și oameni. El înțelege preoția ca un punct de legătură între lumea divină și cea umană, un pod care permite comuniunea dintre om și Dumnezeu. În acest sens, preoția are o semnificație sacramentală deosebită. Preotul este chemat să aducă jertfele și rugăciunile credincioșilor înaintea lui Dumnezeu și să le ofere harul divin prin sacramentele Bisericii, în special prin Euharistie.
(Ungureanu Gheorghe Emanuel clasa a XI-a)
Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că preotul, în momentul săvârșirii Sfintelor Taine, nu acționează din propria putere, ci prin harul lui Dumnezeu, care lucrează prin el. În acest sens, preotul este „slujitor al tainelor lui Dumnezeu” și trebuie să fie conștient de marea responsabilitate care îi revine, având în vedere că prin slujirea sa, el aduce darurile cerești în mijlocul oamenilor. De asemenea, el subliniază că preotul este un „mediu al harului”, care trebuie să păstreze un comportament și o viață morală ireproșabilă, pentru a putea transmite cu adevărat harul lui Dumnezeu celor pe care îi slujește. În concluzie, viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur despre preoție pune un accent deosebit pe faptul că preoția este un dar divin, un mijloc prin care se realizează comuniunea între Dumnezeu și oameni, și o chemare la viața de virtute, sacrificiu și jertfă. Preotul nu este doar un funcționar al Bisericii, ci un model viu de viață creștină, un instrument prin care Dumnezeu lucrează în lume. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, preoția este o misiune sacră, care implică o mare responsabilitate și un angajament total față de slujirea lui Dumnezeu și față de binele comunității.
(Purice Laurenţiu-Constantin, Clasa a IX-a)
