Cum vi s-a născut dorința de a urma școala Teologică și de ce Seminarul din Dorohoi?
De mic copil imi placea sa merg la biserica. Mergeam la biserica Sf. Nicolae din Darabani, biserica noua ~ Sf. Imparati Constantin si Elena~ inca nu se construise. Eram prin anii de dinainte de 2000, in clasele gimnaziale. Ma atragea foarte mult glasul parintelui Constantin Zaza si cuvantarile parintelui protopop Costica Panzaru, dar mai presus de toate mergeam la biserica sa ii ascult pe seminaristi cum cantau la strana, Era sublim, demnitatea de elev in tunica, vocile deosebite impletite armonios in corale. Doream si eu sa fiu ca ei, sa fiu si eu acolo printre ei. Atunci nu ma gandeam eu ca fac seminarul sa ajung preot, era departul gandul acela. Mai tarziu insa peste ani dorinta de a deveni preot a fost din ce in ce mai mare, iar dupa absolvirea seminarului s-a concretizat. Seminarul din Dorohoi a devenit pentru mine a doua casa. L-am ales pentru ca toti tinerii seminaristi din Darabani erau acolo la Dorohoi, si am mers dupa ei.
Spuneți-ne cum era viața în seminar în urmă cu 14 ani?
Am intrat la seminar in vara anului 1999. Parintii, datorita dificultatilor materiale, m-au trimis la examen singur. Toti ceilalti elevi care venisera sa se inscrie erau cu parintii lor. Am incercat sa ma acomodez. In toamna primului an de seminar a fost greu, era alt mediu pentru mine. Departe de parinti, de casa, invoirile erau rare. Pe de alta parte se incercau crearea de conditii bune de cazare si hrana pentru elevi.Am fost martorul unei ascensiuni deosebite a seminarului dorohoian. Si astazi e la fel. Aceeasi dorinta de a fi in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor.
Ne puteți relata una dintre întâmplările amuzante trăite în seminar?
Sunt multe, cred ca cel mai greu era pentru parintele director sa ne tina in frau. Intr-un an de seminar, eram mai mare de-acum (mentionez ca am prins perioada de cinci ani de seminar, iar in anii 4 si 5 de seminar multi dintre noi erau deja adulti) sambata seara, ispititi fiind de dorinta de a fugi din internat, am plecat mai multi dintre noi in Comando, era un club. Pe la ora 22, ne-am trezit cu parintele director in club, ne cauta. Era jale daca ne prindea. Nici nu mai tin minte exact cum am scapat. Imi dau seama acum cat de multe greutati i-am pricinuit.
Din ce în ce mai puțini tineri aleg învățământul Teologic. Ca fost absolvent, ce le-ați putea spune celor ce au incertitudini cu privire la această școală…?
Nu stiu, cred ca nu mai exista certitudinea ca la sfarsitul seminarului sa mai poti lucra in domeniul teologic si ecclesial. Pe de alta parte este lupta asta acerba impotriva bisericii, lucru care ii descurajeaza probabil pe multi dintre tineri, sau faptul ca nu au un venit destul de consistent dupa angajare, cum sunt in alte domenii de activitate. Totusi, peste toate acestea, Seminarul este o scoala care formeaza caractere, pastreaza valori fundamentale, in seminar deprinzi aptitudini si te pui in valoare, devii un om responsabil si capabil sa poti birui in viata. Seminarul este ca o armata, doar ca este o armata ortodoxa, te formeaza ca ostas al lui Hristos.
Dacă ar trebui să cuprindeți toată amintirea Seminarului într-un cuvânt, care ar fi acela?
E greu, nu exista cuvinte pentru trairea din seminar care ti se intipareste in minte, si in felul de a fi. Daca vorbim de amintire, as spune ca este o nostalgie constructiva si mereu vie. Parca a fost ieri...
Iterviul a fost realizat de elevul Zăhărescu Dan, elev în clasa a XI-a.
