Numai cu lacrima putem asculta acest Cântec de Unire, pe care l-am auzit de la copiii din Probotești, din Iordănești, dar cred că se cântă, și în alte sate: „Suntem urmașii Daciei creștine/ Uniți în libertate pentru veci/ Se vor topi puhoaiele străine/ Ca gheața din siberiile reci”. Ne dă Dumnezeu și bucurii la deznădejde. Nu suntem singuri pe lume, și nu e atât de trist „să fii în casa ta străin”, când știm că, dincolo de frontierele trasate după 1940, avem frați care ne susțin și ne iubesc. Nu doar cu acest cântec-rugăciune, ci și cu o carte, și cu o semnătură pe un acord de colaborare se topește gheața și înfloresc ghimpii sârmelor de la hotare. Pentru românii din Probotești, frații sunt mult mai aproape decât pentru alți conaționali din afara Țării – atât sufletește, cât și geografic. E de ajuns să facă câțiva pași și ajung la neamul de dincolo, atât de aproape, atât de departe. Doar până nu demult, până la redeschiderea punctului de trecere Diakovțî-Racovăț, acești câțiva pași însemnau aproape o sută de kilometri și durau o bună bucată de zi. Oricum, mai înainte, ca și acum, Probotești și Racovăț (ambele făcând parte dintr-o străveche unică vatră) se întâlneau într-o singură inimă, în aceeași durere de suflet. Le aud bătăile inimii din paginile unei monografii – „Probotești, file de letopiseț”, pe care am primit-o de la autoare, profesoara Tatiana Tutunaru Bârzu la salonul de carte românească din 2020, Cernăuți. De fapt, autori sunt doi, volumul purtând și semnătura preotului Teodor-Cătălin Budacă, paroh al Bisericii Sf. Dumitru din Dorohoi și profesor de geografie la seminarul teologic din aceeași localitate. E ca un simbol al unirii lucrarea acestor doi profesori de geografie, semnificativ fiind că ideea ei a prins contur în momentul lansării cărții „Racovăț, satul refugiaților”, în care se evocă suferințele suportate de oamenii locului, înstrăinați chiar și de mormintele părinților. Legăturile sufletești dintre românii din Probotești și cei din Racovăț își au rădăcini străvechi și, desigur, nu s-au oprit la această carte. Mi-i plăcut să comunic cu profesoara Tatiana Tutunaru Bârzu, îi apreciez eforturile de a-și purta elevii prin locuri marcate de istorie românească, îi admir probitatea de dascăl al limbii române și străduința de a le trezi copiilor interesul pentru lecturi
„Vă mulțumesc pentru că m-ați ajutat azi! Am avut o zi reușită”, mi-a transmis un mesaj ieri seară după întâlnirea de la Palatul Național. Îi răspund că ziua a fost reușită și pentru mine, mai ales că am avut deosebita plăcere de a-i cunoaște pe soții Teodor și Corina Budacă din Dorohoi, adică pe acel preot coautor al monografiei Proboteștilor. Pentru Gimnaziul din Probotești, 3 noiembrie a fost o zi a unirii. Cu oferte de colaborare în domeniul educației preșcolare a poposit o echipă din Satu Mare, România, iar de la vecini au venit soții Teodor și Corina Budacă, ambii profesori la seminarul teologic din Dorohoi. Prietenia temeinică dintre ei, cu durată în timp, a fost de data această consemnată și printr-un acord de parteneriat, ca să se cunoască mai bine copiii de pe ambele părți ale hotarului. Doar sunt atâtea pagini de istorie, necunoscute tinerei generații. Aprofundându-se în trecut mulți vor descoperi stânse legături de rudenie, bunici comuni. Le-ar fi interesant și copiilor din Țară să cunoască mai multe despre neamul detrunchiat, să viziteze locurile emblematice din Cernăuți. Bunăoară, doamna prof. Corina Budacă, deși a mai fost la Cernăuți, prima dată a vizitat Universitatea, rămânând încântată de tot ce a văzut. Excursia la Universitate i-a amintit de un unchi, un frate al bunicii, Ioan Cârciuleanu, care a absolvit Facultatea de Teologie la Cernăuți și a slujit la Biserica Sfinții Împărați Galata din Iași. În drum de la Universitate, doamna Tatiana și-a reținut oaspeții la statuia lui Mihai Eminescu, le-a arătat fostul Palat Cultural al Românilor și alte clădiri pe fațada cărora s-ar cuveni să vedem tăblițe cu numele unor mari personalități ale românilor. La Palatul Național preotul Teodor Budacă l-a evocat pe părintele Nicolae Sandovici, un duhovnic de vrednică pomenire la Probotești și după 162 de ani de la nașterea sa. Dar și dincolo de frontieră Nicolae Sandovici nu este uitat, realizările sale pe tărâmul prosperării conaționalilor în plan bisericesc, social și cultural constituind pentru prof. Teodor Budacă subliectul cercetărilor ce vor intra într-o nouă carte. Împreună cu poetul Vasile Bâcu, președintele Societății „Mihai Eminescu”, ne-am oferit să-i organizăm o lansare la Cernăuți. (Maria Toacă)
